Despre credinta

In conditiile in care credinta fiecarui om este unica, aceasta nu are legatura cu ideea de religie. Astfel, as vrea sa stiu care sunt elementele cele mai importante din credinta voastra care considerati ca le-ar putea fi de folos si altora ?

Cu alte cuvinte, ce sfaturi generale i-ati oferi unui om care este in cautarea propriei sale credinte libere ? In acelasi timp, puteti prezenta si mai multe idei despre cum vedeti voi intregul concept de "spiritualitate".

In opinia mea cel mai important element este asa zisul "primul contact". Aici nu vorbesc de prima rugaciune, prima lectie de religie, primele randuri citite din Biblie sau orice alta carte sacra, adica nu primul contact venit din exterior (familie, scoala, societate, cultura etc), ci prima intamplare, experienta, senzatie, eveniment etc prin care s-a manifestat intr-o forma "spritul" sau orce element legat de spiritualitate. Cu alte cuvinte ce te-a facut sa crezi pentru prima data in viata ca exista si altceva in afara de ceea ce putem detecta cu simturile fizice.
Marea majoritate au avut parte de foarte multe experiente de acest gen in copilarie, cand anumite simturi nu sunt inhibate... dar desigur la scoala sunt invatati ca nu exista asa ceva asa ca normal aceste experiente sunt uitate si o religie convetionala va domina "spiritualitatea" acelui om.
Dar din fericire sunt exceptii... iata-ne pe noi.
Oricum ideea de baza este ca acel prim contact va juca un rol foarte important, pentru ca va influenta cum percepem "spiritul", si care latura ne va inspira.
De exemplu cand am fost mic puteam sa "vorbesc" cu un nuc imens si batran din curtea bunicii mele. Cum eram copil (5-6 ani) si fara inhibitii pentru mine acel copac era cel mai bun prieten pentru ca "ma asculta", ma simteam protejat, in pefecta siguranta, eram intr-o stare de perfecta tranchilitate cand eram langa "el". Desigur nu puteam comunica cu el verbal, si nici nu-mi "spunea" ceva prin limbaj uman, dar simteam clar ca traieste, simteam prezenta lui, simteam o constiinta acolo. Cu cat petreceam mai mult timp langa "el" reuseam sa inteleg, sa simt lucruri care teoretic nu sunt accesibile unui copil, plus secvente de clarvedere. Desigur acum nu mi-se par lucruri miraculoase sau iesite din comun, pt ca stiu ca orice copil are capacitatea de clarvedere... numai ca nu are cui sa "dezvaluie" acest talent ca ma-sa va credea ca s-a uitat prea mult la desene, sau il duce la psiholog.
In fine, primul meu contact cu spiritul a venit din natura, ceea ce mi-a castigat iubirea si simpatia fata de toate elementele naturii, si acest lucru m-a determinat sa-mi caut raspunsurile cu ajutorul naturii.

Shade, cunosc foarte bine acele senzatii pe care le-ai descris, si inca le mai am uneori, acum la maturitate. Nu vorbesc despre ele fiindca nu am nici o dovada ca sunt reale si nu doar imaginatia mea, insa de multe ori, locuri, plante, obiecte (chiar la prima vedere si atingere, nu neaparat familiare) imi trezesc anumite emotii si nu intotdeauna are cum sa fie proiectie mentala, cred eu. O chestie de care sunt totusi convinsa e ca natura si simturile umane nu au fost indeajuns studiate, dar cand stiinta va avansa, cu siguranta vor fi descoperite noi simturi, care ar explica starile stranii pe care le avem cu totii si le numim de obicei intuitie.

Pornind de la ideea ca acea persoana este atee si ca are un impuls de a-si gasi credinta dincolo de prostiile ce le aud de la altii...

In contextul de a fi SINCER pe traseul ales de gasire a adevaratei credinte, eu as sfatui-o sa o ia de la zero. Asta ar insemna ca daca pana atunci era atee si nu credea in Dumnezeu, sa se uite atenta daca se simte prezenta Lui sau nu in ceea ce percepe ea ca fiind realitate (fie Pamantul fizic, fie galaxii etc), si asta dincolo de conceptele despre un Dumnezeu antropomorfizat. Sa-si gaseasca singura raspunsurile intr-un mod logic si lucid. Sa inceapa sa observe legatura dintre ea si El intr-un mod viu si nu conceptual (sa se fereasca de a se rezuma doar la idei) si restul sa si le descopere singura, caci e calatoria ei .

Intrebarile initiale raman si pentru restul membrilor care nu s-au bagat pana acum in discutie. Acum... as raspunde si eu la ele.

"care sunt elementele cele mai importante din credinta voastra care considerati ca le-ar putea fi de folos si altora ?"

1. faptul ca nu separ Materia de Spirit;
2. faptul ca nu ma indoctrinez in vreun sistem ci gandesc liber cu privire la spiritualitate;
3. faptul ca nu exista intermediar intre mine si Divinitate (fie Ea sub orice nume);
4. faptul ca credinta mea tinde sa ma elibereze de "lanturi" psihice, mentale, nu sa ma constranga in altele noi;
5. faptul ca prin credinta ajung sa si cunosc (a crede si a sti), nu sa cred orbeste in ceva.

Asta zis asa pe scurt, dezvoltam pe parcurs daca vrea careva.

"ce sfaturi generale i-ati oferi unui om care este in cautarea propriei sale credinte libere ?"

Cred ca in primul rand, i-as da sfatul de a renunta la orice reziduu al unei credinte vechi, mai ales cele indoctrinante, limitante, acuzative chiar la adresa altora. Orice ramasita ar putea sadi intr-un nou sistem de gandire (care se vrea a fi mai deschis) tot niste comportamente limitate. Apoi i-as spune sa invete sa renunte la frica: frica de vreun Dumnezeu, de a gresi, de necunoscut, de pedeapsa. Cu o asa frica, NU se porneste in cautarea a nimic personal, original. Si ca si al treilea pas, i-as spune sa caute foarte, foarte bine inauntrul sau care e motivatia pentru care isi cauta o versiune proprie a credintei. Pentru ca fara o motivatie foarte puternica, astfel de cautari ajung curand in esec, stagnare sau mai rau.

Cat despre cum vad spiritualitatea... e mult de zis. Astept sa mai scrie si altii.

Credinta si spiritualitate. Cuvinte ce au in spate idei pentru care a curs "multa cerneala" vorba scriitorilor. Multa si inutila din punctul meu de vedere. Credinta reprezinta conceptia despre viata a unui om in virtutea careia actioneaza la modul practic.

In ceea ce priveste credinta mea proprie, sunt multe de spus, principalul lucru pe care l-as spune deocamdata ar fi faptul ca tot ceea ce sunt si voi fi vreodata este si va fi rezultatul eforturilor mele; astfel principalul sfat este: cautati cunoasterea in principal prin experienta personala, directa.

Iar privind spiritualitatea, nu cred ca are rost sa le punem pe toate intr-un singur post, si atat de lapidar prezentate. In orice caz cuvantul spiritualitate reprezinta un cuvant 'mort' prin insasi functia limbajului, pentru a reprezenta ceva atat de 'viu'. In general ocolesc astfel de intrebari.

OK, am inteles. Eu privesc spiritualitatea ca si domeniul care "inconjoara" si incorporeaza tot ce vedem noi ca fiind lume fizica. Cat despre functia limbajului, este clar ca folosim cuvintele pentru a exprima lucruri pe care cu totii le cunoastem ca fiind in spatele cuvintelor. Asta este rolul lor. Daca tu si eu stim ce sens ascunde un cuvant, il putem folosi amandoi. Daca nu, e bla bla. In cazul termenului "spiritualitate", oamenii au viziuni diferite. Ele pot fi explicate (cel putin partial, total nu cred) prin cuvinte mai comune, termeni mai usor de inteles care fac apel la experiente pe care mai multi le-au avut. Deci nu cred ca o tentativa de a explica felul cum vezi tu spiritualitatea ar fi chiar atat de inutila. Nu ti se va pune nici o eticheta batuta-n cuie pe seama a ceea ce spui, dar daca totusi cineva o va face, este greseala sa.

Scopul nu este sa ne judecam unul pe altul din punctul de vedere al raspunsurilor la aceste intrebari. Tocmai de aceea ne este si ascunsa identitatea intr-o anumita masura aici. Scopul este mai degraba sa vedem perspective diferite, sa ne reflectam in gandirea celorlalti si, nu in ultimul rand, sa purtam discutii care sa ne adanceasca intr-un subiect interesant, nu intr-o filosofie fara capat in care sa vrea sa iasa unul sau altul victorios. Asta a fost intentia din spatele intrebarilor mele. Raspunde, in continuare, cine vrea.

Asa cum ai spus si tu, oamenii au viziuni diferite cam in toate, cu atat mai mult in ceea ce priveste 'spiritualitatea'. In general sunt adeptul afirmarilor cat mai simple, in principal pentru a nu da nastere la controverse inutile, ramanand ca pe masura ce se dezvolta si se abordeaza diferite aspecte ale 'spiritualitatii' sa ne putem face, impreuna, o imagine generala asupra 'spiritualitati". In acest sens am preferat sa ocolesc intrebarea initiala.

Desi stiu ca nu este recomandat sa definesti un cuvant printr-un alt cuvant ce apartine aceleasi familii de cuvinte, totusi definitia mea initiala, cea mai simpla, privind 'spiritualitatea' este: tot ceea ce tine de spirit. Prin urmare, in ceea ce ma priveste, spiritualitatea nu poate fi definita decat prin definirea notiunii de spirit, iar in acest proces se vot atinge o multitudine de aspecte esentiale ale vietii, in acest sens am afirmat anterior, si poate fi luata ca o propunere, ca spiritualitatea sa fie tratata intr-un topic separat.

Am inteles definitia ta, tind sa-ti dau dreptate in mare, dar este necesar sa lamurim mai exact aspectele care lasa loc de interpretari. Daca in ceea ce priveste spectrul vizual al omului stiu ca este infim, prin urmare am restrans destul de mult domeniul de manifestare a tot ceea ce exista, desi stiu ca nu te-ai referit la asta, sau cel putin nu te referi numai la asta, totusi este necesara clarificarea a ceea ce intelegi tu prin 'domeniu' .

Urmatorul sfat pe care-l dau celor care vor sa cunoasca cu adevarat este: sa ocoleasca toate invataturile spirituale ce se acorda in schimbul banilor, ideea raspandinta de 'schimb de energie' de catre cei care in ignoranta lor au creat acest principiu de schimb obligatoriu de energie sub forma banilor, uitand ca efectul urmeaza implacabil cauzei si ca Intelepciunea Legii, si nu intelepciunea omului in mandria si lacomia sa, determina manifestarea efectului.

Deasemenea, sa ocoleasca toate invataturile transmise de catre oameni ce se numesc 'Invatatori' si toate invataturile care sunt promovate prin cuvintele "Pace, Iubire, Lumina". Este prea mult de spus pentru a-mi justifica acest sfat in cadrul unui singur post, voi posta treptat in cadrul unui alt topic.

O wrote:Deasemenea, sa ocoleasca (...) toate invataturile care sunt promovate prin cuvintele "Pace, Iubire, Lumina". Este prea mult de spus pentru a-mi justifica acest sfat in cadrul unui singur post, voi posta treptat in cadrul unui alt topic.

AMIN ! Cred ca, in continuare, atitudinea cea mai potrivita este aceea de a sta departe de majoritatea celor care "raspandesc cunoasterea spirituala". Am ramas cu un gust amar in ceea ce-i priveste pe "oamenii spirituali" dupa ultimii 2-3 ani. Mult mai pasnica este dezvoltarea realizata in compania oamenilor simpli, decat in compania celor "elevati spiritual" sau "iluminati" sau "constienti"...

Majoritatea "oamenilor spirituali" ai zilelor noastre doar vor sa para ceea ce nu sunt, sunt nenaturali, pe cand oamenii simpli sunt naturali in simplitatea lor. Dar 'oamenii spirituali' isi urmeaza natura proprie, iar natura isi are evolutia sa, oarecum o 'directie' cum am numit-o in topicul din Socio politica.

In privinta atitudinii in relatiile cu ceilalti privind spiritualitatea, recunosc in mine 2 impulsuri opuse, unul de comunicare si unul de retragere, al 2lea impuls fiind mult mai puternic decat primul deobicei prefer sa tac si sa observ. Probabil voi fi judecat si catalogat drept mandru, dar eu stiu ca sunt doar un om, cu calitati si defecte, si tot ce am afirmat se vrea doar o exprimare obiectiva a realitatii.

Nu m-am bagat pana acum in discutia asta fiindca in ceea ce ma priveste, momentan detin doar teorii, supozitii, banuieli si senzatii... dar nu o credinta concreta in ceva. Totusi, sunt de acord cu voi, credinta e ceva personal, ceva ce ar trebui sa se dezvolte in fiecare pe baza experientelor si nu ceva ce preiei cultural sau emotional de la cei din jur. am observat si eu ca multi adopta credinte si curente spirituale in functie de nevoile lor din acea perioada
Sunt sarac? Hai sa cred intr-o lume mai buna dincolo, in care saracia de aici imi va fi recompensata (vezi crestinism)... Sunt ghinionist? hai sa adopt ideile orientale despre karma, si sa cred ca ce mi se intampla acum e ca sa ma purifice pentru greseli anterioare... cam asa mi se pare ca merge treaba cu credintele adoptate, mai putin in cazul celor care au impresia ca daca s-au nascut intr-o credinta, automat aia e cea adevarata sau singura care li se potriveste.

Sunt o multime de lucruri preluate de oameni din alte credinte sau culturi, ca sa-si formeze propria credinta. A observat careva o manifestare clara a karmei ? Cand spun "clara", ma refer la ceva care nu poate fi sub nici o forma atribuit altui fenomen sau altor manifestari. Nu cred. De fapt, cea mai mare parte a notiunilor imprumutate de oameni sunt netestate; nu le este verificata autenticitate ci doar preluate si cautate confirmari (uneori trase de par) ca sa le intareasca ideile acelea in minte. Si daca incerci sa demontezi astfel de bazaconii in fata unora, au impresia ca te iei de ei, si sar sa-si apere iluziile foarte violent. Cum spunea Morpheus in filmul Matrix:

"The Matrix is a system Neo, and that system is our enemy. When you are inside it what do you see? The minds of the very people we are trying to save. But until we do, these people are part of that system and that makes them our enemies. You have to understand that most of these people are not ready to be unplugged. And many are so hopelessly dependent on the system, they will fight to defend it"

Cati si-au creat credinta prin studiu propriu, prin luciditate si analiza la rece a tot ceea ce accepta in el ? Eu nu am gasit prea multi.

Credinta proprie necesita studiu, cercetare, dedicatie in aflarea Adevarului, sau mai simplu spus efort personal, si nu efort ocazional cand si cand, ci persistent astfel incat sa fie parte fundamentala si naturala a modului de viata; observand oamenii zilelor noastre se intelege de la sine de ce pentru majoritatea oamenilor este mai comod sa accepte o credinta, o dogma de fapt.

Privitor la mesajul din Matrix, este adevarat in sine, dar scopul in care poate fi folosit poate diferi fundamental, chiar opus, de ideea initiala a mesajului. Virtutea poate deveni viciu daca nu este folosita corect. Nu sunt departe timpurile in care Adevarul va fi folosit incorect, iar trilogia Matrix, prin mesajul transmis, este doar un mic catalist in aceasta directie. Dar totul este in vederea Evolutiei.