Binele, eliberarea de pacate, karma pozitiva etc

In foarte multe religii intalnim aceasta tendinta, paradigma, cum vreti s-o numiti, si anume, ca ne vom elibera de pacatele si constrangerile acestei lumi, facand numai fapte bune; pe langa faptul ca aceasta viziune porneste din start cu ideea ca aceasta lume e rea, impura, iluzorie, ne mai si sugereaza ca avem ca alternativa actiunea pur pozitiva, ca masura de evadare. Voi ce credeti, este asta posibil, si daca da, cum? Intreb acest lucru fiindca experienta mea de viata si observatiile de-a lungul timpului imi indica mai degraba dualitatea acestei lumi, un amestec al "binelui" si "raului", pe care le vad ca notiuni abstracte, prea putin aplicabile la nivel universal.

Eu cred ca omul si-a dorit candva o explicatie a ceea ce i se intampla in viata lui si a celorlalti. Probabil ca inca neconstientizand ca omul invata din propriile experiente atata timp cat traieste pe acest Pamant a inceput sa-si gaseasca explicatii la fenomenele exterioare, asa ca abia de acum incolo se contureaza ideea ca exista un responsabil al tuturor lucrurilor ce lui nu-i plac, ii face viata dificila, cu ispite. Treptat cred ca au ajuns altii sa gandeasca pentru ei care deja aveau conturat ideea de un rau exterior care ne influenteaza cumva liberul arbitru.
Ma gandesc ca pe de alta parte cea mai mare parte a maestrilor spirituali s-au gasit in situatia de a explica oamenilor lucruri ce tin de evolutia lui pe un teren in care omul nu incepea sa se priveasca cumva altfel decat ca pe o fiinta inferioara care ar dori totusi sa se salveze. Eu cred ca daca un om doreste sa ajunga la un maestru spiritual sau la o carte despre spiritualitate care-i mai deschida orizonturile cu privire la viata, este pentru ca el singur incepe sa decida pentru el fiecare aspect ce tine de el, de viata si de orice care pana atunci era nedefinit. Bineinteles ca daca e suficient de motivat sa faca schimbarea aceasta pentru el, va cauta sa nu-si taie creanga de sub el si sa parcurga acest drum intr-un mod sincer(pentru el). Treptat eu cred ca va invata sa se descurce singur fara a mai depinde de vreo carte sau vreun maestru.

Sa revin la opozitia ca sa-i zic cumva perspectiva maestrului spiritual si cea a omului care de cele mai multe ori se desconsidera pentru ca i-a intrat prea tare in cap ideea de a evolua, de a se salva, pentru ca el se considera cumva impur, plin de pacate si de karma de care nu mai scapa. Eu cred ca aceste cazuri e tocmai situatia de "a da margaritare la porci" (defapt invers, a lua porcii margaritare) adica ceva ce tine strict de a te cunoaste mai mult decat o fac majoritatea oamenilor (bineinteles ca nu in sensul strict psihologic ci dpdv spiritual), s-a transformat in idei cum ca suntem impuri, ca avem nevoie de salvare, ca suntem neputinciosi pentru o astfel de evolutie si ca e mai bine sa ne traim viata laica asa cum ne e putinta insa tot cu un "responsabil" al relelor de pe Pamant, ca lucrurile astea sunt filozofie curata greu digerabila de mintea ordinara ... ma rog, tot felul de ganduri din astea care te trag indarat de la a te ajuta sa cunosti despre tine, despre viata ca sa nu te mai gasesti in situatia de a nu intelege viata si actorii ei, si totusi de a gasi un alt responsabil pentru lucrurile dificile care parca ar fi directionate special catre tine.

Intr-adevar, omul are tendinta de a cauta certitudini, doctrine pe care sa le urmeze, de teama de a nu merge intr-o directie gresita. Iar daca un om da dovada ca e intelept, inseamna ca a gasit calea cea buna de urmat , si uite asa ajungem la curente de masa si religii organizate. Dar revin la intrebarea initiala: sa fie lumea asta atat de rea si impura, si sa fie scopul vietii eliberarea de materie si negarea instinctelor naturale? Pai atunci de ce am ajuns aici din start, de ce sa intrem intr-un loc , doar ca sa avem de unde iesi?

Corinna wrote:Intr-adevar, omul are tendinta de a cauta certitudini, doctrine pe care sa le urmeze, de teama de a nu merge intr-o directie gresita. Iar daca un om da dovada ca e intelept, inseamna ca a gasit calea cea buna de urmat , si uite asa ajungem la curente de masa si religii organizate. Dar revin la intrebarea initiala: sa fie lumea asta atat de rea si impura, si sa fie scopul vietii eliberarea de materie si negarea instinctelor naturale? Pai atunci de ce am ajuns aici din start, de ce sa intrem intr-un loc , doar ca sa avem de unde iesi?

Rea nu e, dar probabil ca impresia pe care ne-o cream despre ea e cea care ne da de furca la cei mai multi dintre noi si ne conduce adesea sa supra-analizam lucrurile si sa omitem esenta. Cred ca cu totii suntem de acord ca oriunde am merge cu trupul nostru fizic, NE ADAPTAM. De ce nu ar fi la fel si cu Spiritul ce imbraca materia? Spiritul are cam tot ce-i trebuie ca sa se poata folosi de ce am numi materie, dar ca sa-i zic cumva, ii lipseste deprinderea de a o utiliza constient (implicit direct coordonat). Cred ca mentalul cumva coordoneaza adaptabilitatea in cadrul materiei insa el trebuie folosit/utilizat conform functionalitatii sale. Deci cred ca instalarea claritatii cu privire la ce cautam noi ca si fiinte spirituale in cadrul materiei se realizeaza pe masura ce ne constientizam laturile (cum zice Saturnnatar prin conferinte si pe forumuri). Cum gandurile, emotiile isi joaca rolul in foarte multe aspecte ale vietii in materie, si cum ca ele se pot utiliza ca si unelte de cunoastere dincolo de sfera preocuparilor umane de la ora actuala.

Raspunsul meu cu privire la intrebarea initiala ar fi: viata aceasta nu e rea si nici impura, ci noi suntem stangaci datorita mentalitatii ce ne-a cuprins pe majoritatea dintre noi; preferam sa ne gasim scuze doar ca sa traim in detrimentul altora, sa credem ca nu e musai sa depindem de altii decat in masura in care munca celuilalt ne va imbogati pe noi ca individ si totusi sa stam prost la capitolul "sa invatam sa convietuim"; ca deh la o resetare a civilizatiei, ei iar o vor lua de la capat, fara sa fi invatat ceva din umanitate.

¨Bine¨ si ¨rau¨, ¨simplu¨ si ¨complicat¨ si tot asa sunt notiuni relative sau ¨prea putin aplicabile la nivel universal¨ cum a zis Corinna. Asta se poate explica prin simplul fapt: ce e bine pentru mine poate fi rau pentru celalalt sau invers; ceea ce mie mi se pare complicat pentru o alta persoana poate fi foarte simplu . In urma acestor clasificari (clasificari date intamplarilor din viata noastra, situatiilor cu care ne confruntam) fiecare in parte poate sa spuna ca traim intr-o lume rea, nedreapta sau, dimpotriva, intr-o lume buna. Pentru mine, acum ceva timp, raspunsul la intrebarea asta ar fi fost ca traiesc intr-o lume nedreapta plina de egoisti. In prezent pot spune ca lumea in care traiesc nu este nici buna, nici rea, nici pura, nici impura (ultimii doi termeni ma trimit cu gandul la cineva ), dar nici cum tin sa o personalizez eu prin filtrul mintii. Lumea in care traiesc poate fi cel mai bine descrisa prin atentia pe care o acorzi momentului din prezent, acel ¨Hic et nunc¨ in care observi lucrurile asa cum sunt ele. In urma acestei observatii pot intelege mai multe lucruri pentru a actiona apoi in consecinta.

Despre scopul vietii nu pot spune prea multe pentru ca inca ma indoiesc de el, cel putin pentru persoana mea, dar presupun ca raspunsul este unul simplu, chiar daca tind sa caut unul mai complex. Unul ar putea fi cunoasterea diversitatii, cunoasterea vietii sau viata insasi manifestata in mai multe moduri fie ea pe plan material sau nu.

In legatura cu scoupl vietii, si eu pot sa spun ca sunt in cautarea lui... mi-ar fi greu sa cred insa ca suntem creatia unei divinitati atat de meschine incat sa ne puna aici doar ca sa ne renegam fix impulsurile cu care ne-a creat...
In alta ordine de idei, am vazut aseara un documentar despre niste martiri crestini, doi tineri din aristocratia romana, care au decis sa se converteasca la crestinism si sa ramana virgini, finalul fiind ca au fost executati de catre romanii furiosi pe fanatismul lor... ceea ce m-a dus cu gandul la urmatoarea intrebare: de ce crestinismul ( dar si alte religii unde exista asceti ) considera sexul ca un lucru rau, murdar, care te condamna la Iad? Voi cum credeti ca s-a ajuns la chestia asta?

Ca mica adaugare, acum cateva luni, intrand in vorba cu un tip budhist, am primit drept critica la pozele mele de pe Fb, ca... se simte prea multa sexualitate la mine asta in conditiile in care am poze prin natura, cele mai multe cu prietenii... Ma rog, ideea e ca aparent, atitudinea fatza de sex a celor preocupati de a se elibera de iluziile lumesti, adica cei care adera la budhism, e tot cam ca cea crestina...

Trecand insa peste asta, o alta problema cu care ma confrunt moral este cea a raului pe care il facem altor fiinte, cum ar fi, faptul ca ne hranim cu animale, sau chiar uciderea intre oameni. Ma deranjeaza in special atitudinea crestina ( si chiar musulmana) de a condamna omorul, dar mai putin cand scopul scuza mijloacele, cum ar fi in cazul crimelor religioase, in care un "dusman al adevarului" trebuie eliminat, pe motiv sa face rau. Ironic, nu, lupti cu raul impotriva raului....

As vrea sa vad daca puteti izola undeva in lume raul, sau binele sau pacatele, fara sa fie legate de om. Pentru ca ele nu exista. Exista FAPTE, actiuni, si atat. Cand noi le interpretam, atunci prinde forma raul/binele pentru ca supunem acele fapte unei analize conform unui sistem de gandire. Conform sistemului culorilor, o masina poate fi galbena, conform sistemului densitatii, ea este solida si asa mai departe. Dar elementele astea exista doar ca interpretari a ceva ce este in afara noastra. La fel si cu binele si raul...

Eu am incetat sa cred in karma, pentru ca nu am gasit nicaieri o dovada clara si de necontestat care sa sustina existenta ei (si nu ma refer doar la dovezi fizice). Toate "dovezile" care mi-au fost prezentate mie pana acum sunt circumstantiale si nicidecum sa poata fi atribuite doar karmei. De fapt, puteau fi toate explicate prin alte modalitati, la fel de credibile. Ce exista in schimb, dupa mine, este Legea Cauza-Efect. Unii ar spune "pai cum, nu sunt una si aceeasi ?" Nicidecum. Karma are o nota umana in componenta, similara unui (Dumne)Zeu care judeca dupa un sistem bine-definit de legi. Legea Cauza-Efect in schimb este mult extinsa peste limitele umane, si se gaseste atat in fizic cat si in afara fizicului, dar nu peste tot. Diferentele intre cele doua se mai gasesc si in lipsa unei incarcaturi emotionale de vina (la unii) in cazul in care considera adevarata doar Legea Cauza-Efect.

Cat timp esti constient de consecintele faptelor tale si le accepti, asta e tot ce conteaza. Nu esti constient de ele ? Ramane sa alegi daca sa actionezi cu ochii "inchisi" sau sa te abtii si sa mai cercetezi. Nu vrei sa accepti consecintele ? Nu actiona ! Simplu, nu e nevoie de Dumnezei care sa dea porunci sau de amenintari cu iadul. Dar o sanatate interioara de acest gen este rar intalnita, cei mai multi fiind dependenti de o astfel de dictare clara a ce trebuie sa faca si ce nu, pentru ca ei sa nu mai gandeasca...

Ramane o realitate greu de contestat faptul ca majoritatea oamenilor au impresia ca legile care le debiteaza ei in mintile lor limitate la viata asta pamanteana, se aplica de fapt si in restul Universului sau chiar Creatiei. In conditiile astea, este dificil sa vorbim despre subiecte care se duc cu mult, mult peste conditia umana restransa la viata in trup, in societate.

Eu cochetez cu astrologia de cativa ani, inclusiv astrologie karmica; ori toate aspectele de pe o astrograma care indica lectii karmice, s-au dovedit a fi demonstrabile ( acolo unde am si primit un feed-back de la persoanele in cauza, ca uneori am facut astrograme pentru necunoscuti si n-am apucat sa aflu daca recunosc in viata lor ca valabile acele elemente).
Sa explic mai clar: asa cum e vazuta in astrologie , karma se manifesta prin blocaje pe laturile unde se presupune ca persoana a exagerat in alta viata 9 emotionale, mentale) si prin siruri de evenimente care o forteaza in directia opusa. De exemplu, o persoana pe a carei astrograma apare faptul ca in alta viata a fost dependenta de altii, in viata actuala va avea parte de agresivitate sau respingere astfel incat sa fie fortata sa devina independenta. si repet, in toate cazurile in care am putut intreba, mi s-a confirmat aparitia acestor evenimente.
Intrebarea mea e... daca tu sugerezi ca nu exista karma, atunci cum se explica treburile astea?

Daca tu acelor lectii le-ai spune "Lectii Sufletesti Alese/Programate", li s-ar schimba sensul ? Nu. Tot ce vezi in astrograme sunt influente care oamenii le-au atribuit unor lectii din alte vieti, dar pot la fel de bine sa nu fie din alte vieti ci doar niste pozitii aparte ale astrelor care, la alegerea unui suflet, ii vor da acelui om influentele necesare sa traiasca niste experiente specifice. Nu poate fi in mod absolut o lectie karmica un astfel de lucru.

Spuneam candva ca astrologia moderna, complexa cum e sau nu, e o umbra a astrologiei vechi. Ceea ce a fost catalogat drept aspecte ale unei vieti anterioare, in care se reflecta lectii karmice preluate in viata asta, mi se pare gresit formulat si, intr-un final, nu am gasit sa se demonstreze in mod 100% ca e asa.

Deci cum se pot explica treburile astea ? Prin faptul ca exista niste aspecte astrologice care ofera omului in viata asta niste influente specifice, care dau nastere la niste experiente ce pot fi vazute ca si lectii in viata asta. Este ceva verificabil si simplu de explicat. Uneori explicatia cea mai simpla este cea corecta, nu cea pusa pe seama unei forte/legi prezente undeva in fundal dar ale carei actiuni si efecte pot sa fie atribuite si unor fenomene mai evidente si mai usor verificabile.