Nevoia de ceilalti

Ca tot a pomenit Slayer de nevoia lui intensa de socializare... pana unde credeti ca merge nevoia noastra de a avea oameni in preajma, si e o nevoie reala sau doar indusa?

Eu zic ca nevoia de a avea oameni in preajma este mai degraba nevoia de a nu fi singur ca si individ. De ce fac distinctia ? Pentru ca nu e omul de care ai nevoie, ci de functiile pe care le poate avea fata de tine: este ceva diferit, nu are nevoie de vointa ta ca sa functioneze, iti seamana uneori, iti poate cauza placere si oferi lucruri noi etc. Si pe seama acestor functii dupa care tanjeste omul, se construiesc tot felul de idei de nevoie, combinate cu tot felul de justificari in functie de gandirea si/sau credinta fiecaruia si, pana la urma, cea mai mare parte a nevoilor de acest gen sunt construite, nu existente intrinsec in om. Diferenta dintre o nevoie construita si una intrinseca este ca si diferenta dintre nevoia de o cana cu vin si nevoia de un pahar cu apa. Intr-un final, a doua este necesara, obligatorie chiar daca vorbim la modul general. Prima este doar o "nevoie" construita, o idee plasata in functia de "nevoie".

Dar omul nu prea face diferenta intre cele doua. De ce investeste atat de mult in cele induse ? Plictiseala ? Inconstienta ? Ignoranta ? Voi ce credeti ?

Eu cred ca zici bine, insa fara acele functii ale altor oameni, cu siguranta nu am putea evolua.

Ma indoiesc ca nu am putea evolua. Doar ca nu am evolua pe directia bine-cunoscuta de catre cei care sunt dependenti psihic de societate.

Ia exemplul pustnicilor. Ei crezi ca nu evolueaza, acolo in izolare ? Nu zic ca ar trebui sa facem la fel si noi, dar "nu am putea evolua" este cam mult zis. Calea pustnicilor e una. Calea in societate printre prieteni, tembeli, idioti si oameni de treaba e alta. Pana la urma, tu (Slayer) cum ai evoluat pana acum datorita celorlalti ? De fapt, care sunt cele mai proeminente trasaturi ale tale care le datorezi evolutiei prin intermediul celorlalti ?

Cu siguranta e prea mult zis si bineinteles ca da, un om poate evolua pe anumite planuri si singur, insa cred ca pentru a reusi sa evoluezi si pe altele, ai nevoie de anumiti stimuli care de obicei vin de la alti oameni si nu as putea sa trag acum o linie si sa scriu trasaturi pe care le-am dobandit cu ajutorul altora.

Dependenta de socializare, de care ziceai intr-o postare, crezi ca e innascuta la tine ? Sau e dobandita ?

Daca intram in zodia Varsator probabil vom ajunge la concluzia ca da, este innascuta

Vom. Dar tu, ajungi la concluzia ca e innascuta ? As zice ca da, dupa raspuns. Dar la fel de innascuta este si nevoia de a se face muci pe vodka la un om care stie din astrograma lui ca are predispozitie spre abuzuri de acest gen. Intelegi unde bat ?

Vad unde bati, dar eu spun ce-am trait pana acum. Nu am ajuns la concluzia asta de cand aveam 5 ani.

Saturnnatar, ce intelegi prin evolutie? Ca sa lamurim de ce spui ca un pusnic evolueaza in singuratate.
In alta ordine de idei, va dau dreptate amandurora, in sensul ca da, avem nevoie de socializare, dar nu avem nevoie de niste persoane anume pentru asta, ci de trasaturile lor. De ce spun ca avem nevoie? Pentru simplul motiv ca suntem programati genetic pentru interactiune, suntem o specie gregara care evolueaza comunicand. Daca e sa ne uitam la alte specii, singurele care au forme primitive de cultura sunt cele care traiesc in grup, precum primatele sau mamiferele marine, iar faptul ca indivizii imita unii de la altii ii face sa evolueze si sa faza fatza mediului mai bine ( de ex sunetele care le fac sa transmita mesaje destul de complexe intre ele la vanatoare, sau folosirea uneltelor pentru a prelucra hrana la cimpanzei-abilitate invatata si copiata, nu instinctiva). Sa fie oare o coincidenta ca animalele mentionate sunt printre cele mai inteligente?+

Prin evolutie inteleg o forma de dezvoltare in primul rand interioara (mentala, psihica, sufleteasca, spune-i cum vrei) care te face sa fii mai constient de mediul in care existi si mai ales, de tine insuti, de ceea ce esti, prin observatie si experimentare. Un pustnic evolueaza in singuratate pentru ca se afla in contact doar cu el (ca si fiinta umana) si cu restul lumii inconjuratoare in care absenteaza alti oameni in general. Este o perspectiva dificila insa nu inutila sau de ocolit, dar nici nu o recomand oricui. Dezvoltarea interioara in pustietate este dificila si unora le poate declansa stari similare nebuniei. Probabil din cauza aceluiasi motiv invocat de tine Corinna ("suntem programati genetic pentru interactiune, suntem o specie gregara care evolueaza comunicand").

E doar o alternativa la viata sociala. Eu in singuratate si izolare de lumea umana (adica in salbaticie) am descoperit aspecte din mine care pana atunci, stand la oras si/sau printre oameni, nu le-am cunoscut in mine. Deci consider ca evolutia in singuratate ar trebui facuta uneori de catre cei predispusi spre asta, alternativ cu cea desfasurata printre oameni.

Saturnnatar wrote:Deci consider ca evolutia in singuratate ar trebui facuta uneori de catre cei predispusi spre asta, alternativ cu cea desfasurata printre oameni.

Si eu sunt de aceeasi parere, in toate alternanta (prezenta a 2 actiuni, activitati sociale opuse in cazul nostru) este necesara, adica atat singuratate cat si sociabilitate. In ceea ce ma priveste firea mi-e mai mult atrasa de singuratate.