Sanatate pe trei plane

Vreau sa va prezint, daca tot vorbim aici de sanatate si nutritie, cateva idei despre ceea ce consider a fi un mod util de abordare a sanatatii.
Modul acesta cere sa ne privim pe noi insine ca avand trei componente: una fizica, una mentala si una psihica/emotionala. Cele trei trebuie dezvoltate in paralel si in echilibru pentru a asigura o sanatate completa a fiintei voastre, dar in acelasi timp si pentru ca una o poate sprijina pe alta, fiind puternic interconectate.

Nu intru in detalii sa va argumentez ca multe probleme si dereglari emotionale pot duce (si chiar duc in timp sau mai rapid) la dereglari fizice - boli. Probabil ati observat-o cu totii. Exista in prezent carti care trateaza bolile prin identificarea si corectarea tiparelor mentale care le-a dat nastere, impreuna cu sau fara tratamente naturiste cu ceaiuri sau tincturi.

Ce vreau sa vorbim, lasand partea tehnica la o parte, este daca ati descoperit voi modalitati proprii de tratare pe toate cele trei planele si care ar fi acestea.

Eu pot sa va spun pentru inceput ca antrenamentul fizic zilnic nu numai ca-mi mareste buna dispozitie si pofta de viata, dar combinat cu antrenamentul mental si cel emotional, ma ajuta sa pot face fata vietii de zi cu zi cu o atitudine mai mult decat relaxata si, la nevoie, pot da randament foarte bun in situatii stressante. Nu e ceva caracteristic doar mie, oricine poate obtine asta urmand cu perseverenta un program care sa le combine pe toate trei. Cheia consta in perseverenta, nu in cine stie ce program special, secret, mistic, antic etc. Simplul act de a-ti putea mentine mintea asupra lucrurilor care le faci, fara sa-ti fuga in trecut sau viitor, iti poate modifica total eficienta cu care lucrezi. Asta e doar un exemplu. Ca sa nu mai zic ca atata timp cat emotional esti relaxata si impacat cu tine insuti, cand nu cedezi presiunilor exterioare care vor sa te vada stresat, panicat, agitat, din nou randamentul creste foarte mult, si toate impreuna ajuta la o pastrare a sanatatii in conditiile in care altii ar incepe imediat sa prezinte diverse simptome ale dereglarilor interne.

La asa ceva ma refer cand v-am intrebat daca ati gasit metode proprii de pastrare a sanatatii (fizice, mentale si emotionale, nu doar fizice).

Da, pai, nu degeaba exista vechea zicala latina " mens sana in corpore sano", evident ca toate laturile se influenteaza intre ele... Imi amintesc ca am citit mai demult ceva despre o statistica facuta pe adolescenti, in urma careia s-a descoperit ca cei care nu faceau sport erau mult mai predispusi la depresie si uneori chiar sinucidere. Am descoperit de asemenea lucrul asta si la mine, : cu cat petrec mai mult timp inactiva fizic, cu atat imi scade imunitatea , pofta de mancare si implicit am probleme de sanatate. Problema e insa ca cercul vicios merge si in directie inversa: cand am stari emotionale neplacute, nu mai am chef de miscare fizica...
Nu stiu daca am ajuns la o metoda a mea, dar de cand m-am informat despre cum merg lucrurile astea, incerc sa-mi amintesc, atunci cand am stari neplacute, ca de fapt cauzele pot fi exterioare si ma pun pe treaba, ies la plimbari sau caut cumva sa ma scot din starea respectiva.

Da, lipsa de sport si miscare, efort in general, scade nivelul endorfinelor in corp.
"Endorphins ("endogenous morphine") are endogenous opioid peptides that function as neurotransmitters.[1] They are produced by the pituitary gland and the hypothalamus in vertebrates during exercise,[2] excitement, pain, consumption of spicy food, love and orgasm,[3][4] and they resemble the opiates in their abilities to produce analgesia and a feeling of well-being."
Sursa Wikipedia.

Eu avand o vechime in antrenamentul disciplinar fizic si mental, am observat cat de mult poate sa creasca starea de spirit daca fac exercitii, de multe ori unele care sa ma solicite intens. Cum spunea Corinna, din cauza depresiei sau starilor neplacute nu-ti arde mereu sa faci exercitii, dar tocmai atunci trebuie sa apelezi la disciplina interioara si sa te pui la treaba indiferent ce-ti dicteaza emotiiile. Sincer sa fiu, prefer sa fac exercitii fizice si mentale simultan, care-mi plac mult mai mult decat orice alt stimul al placerii (generale, nu ma refer doar la cea fizica sau psihica).

Astept si alte pareri

Ma gandeam in zilele astea la un subiect care nu vreau sa ofenseze pe nimeni de pe forum, insa care ma cam bulverseaza. Mai precis: vegetarianismul. O fi el atat de necesar sanatatii umane, in general (nu doar cea fizica) ?

Parerea mea, care nu trebuie deloc sa corespunda cu a altora, este ca atata timp cat exagerezi cu grija fizica fata de mancare, in detrimentul grijii fata de sanatatea mentala si emotionala, degeaba mananci "curat". Omul nu e doar corp. De fapt se observa usor ca trupul nostru reactioneaza mai puternic la ganduri si emotii, decat invers. Am observat ca multi au ajuns la vegetarianism din mila fata de animale, scarba fata de carne, sau furie fata de cum sunt tratate ele. Putini au facut decizia asta (si sa si fie adevarat ) din cauza ca nu le mai cere deloc corpul (indiferent de pozitia lor fata de animale) sau pentru ca nu le mai place gustul/textura. In aceste decizii vad ca se reflecta starile mental-emotionale din spatele unui astfel de gest.

Nu vreau sa conving pe nimeni sa renunte la vegetarianism. Nici nu ma intereseaza asta. Dar celor care o fac din motive de sanatate, le recomand sa se ingrijeasca simultan si in egala masura si de sanatatea lor emotionala si mentala, in afara oricarui cadru moral sau etic cu privire la ce e "bine/corect" si ce nu, in raport cu animalele. Am ajuns sa sustin ideea unui invatat din trecut ca nu ceea ce baga omul in gura il "murdareste", ci ceea ce scoate pe gura. Si ceea ce scoate pe gura provine din sanatatea mentala si emotionala pe care o are.

Din nou, sanatatea umana trebuie sa fie pe toate cele trei planele. Cat timp un vegetarian e impacat cu dieta lui, fara sa faca pe epilepticul cand da de vreun "carnivor" care e indiferent fata de acest subiect, consider ca e un pas spre aceasta forma de sanatate ce depaseste corpul uman.

eu am renuntat la carne cu multi ani in urma. in toata perioada asta tata m-a tot batut la cap ca nu este corect. insa eu vesnic i-am raspuns, si mai ales dupa ce am invatat mai mult, ca odata ce cunosti chimie, poti sa jonglezi usor cu ceea ce consumi. el imi tot reprosa ca nu consum fier daca nu mananc carne, insa i-am explicat ca aporul de Fe il iau din fructele si legumele rosii (linte rosie, capsuni, fasole rosie, sfecla rosie), si pe deasupra, e o pierdere de timp sa consumi produce cu Fe daca la aceeasi masa nu consumi produse ce contin vit.C, deoarece numai vit.C retine Fe in organism.
cand am decis sa nu mai mananc carne eram in clasa a 4-a. nu imi amintesc niciodata sa-mi fi placut gustul ei. normal ca la varsta aia parintii mi-au facut capul calendar, asa ca ascundeam bucatile de carne in servetel si le dadeam pisicilor sau cainilor de la bloc. nu mananc carne pt ca iubesc prea mult animalele ca sa le mananc. carnea nu e necesara vietii. eu mananc ca sa traiesc, nu traiesc sa mananc. am incetat sa mananc lactate si oua din comert pt ca nu doresc sa sustin o industrie care face risipa in fiecare zi.
nu m-a deranjat niciodata sa mananc la o masa cu oameni cu o dieta omnivora. fiecare cu ale lui. cat timp nu imi arunca in fata ca un taran prost ca de ce nu mananc carne/dumnezeu a 'lasat' animalele pe pamant sa fie mancate, atunci nici eu nu le amintesc de suferinta animalului pe care tocmai il consuma.
eu nu vad nicio diferenta intre specia umana si oricare alta specie animala, ba chiar din contra, specia umana (per ansamblu) este dezgustatoare. comportamentul oamenilor fata de natura e batjocoritor.ca si cum totul li s-ar cuveni.
mie mi se pare chiar ok ca oamenii sa inceteze sa consume carne din cauza ca le este mila si scarba de felul in care sunt tratate. adica, o tara intreaga a fost revoltata ca nu stiu ce semi-maicuta a fost legata cu sarma de o scandura si intr-un final a murit, dar e ok sa bati un vitel pana la moarte ca sa poti sa-l faci friptura? reticienta mea apare fata de risipa. odata ce sacrifici un animal, foloseste tot lesul. ca si muistii aia de japonezi care vaneaza rechini, dar numai o inotatoare o consuma.
precum preotesele Avalonului gandeau fata de animale si nu mancau carne, asa fac si eu: toate animalele sunt fii si fiicele Zeitei (energiei Mame,primordiale) iar a consuma carne ar fi ca un fel de canibalism. asta e parerea mea umila. fiecare alege ceea ce e mai bine pt sine.