Autoeducarea alimentara si "poftele"

Am tot auzit teoria cum ca cel mai bine, in materie de alimentatie, e sa ne ascultam corpul si sa consumam ceea ce simte nevoia, fiindca organismul ne transmite semnale atunci cand ii trebuie ceva. Chestia asta e corecta... pana la un punct. Ce te faci de exemplu daca tot ce-ti "cere corpul" dupa un timp, e format din mancare fast-food, grasimi, gusturi intense dar artificiale (ca cele din chips-uri sau sucuri carbogazoase) si stii clar ca exact de alea nu ai cu adevarat nevoie, daca mai si incepi sa manifesti simptome neplacute, cum ar fi dureri de articulatii, crestere in greutate, probleme cu circulatia sangvina?

Intrebarea este cati dintre oameni stiu sa-si asculte cu adevarat corpul, in sensul ca stiu sa faca diferenta dintre cerintele naturale ale corpului si 'poftele', dorintele lor?

Nu stiu sa raspund la intrebarea ta, O. Dar stiu ca deseori se poate confunda cerinta corpului cu poftele, mai ales daca tendinta mintii este de a justifica faptul ca poftele sunt prioritate peste orice altceva.

O, daca ai vreo sugestie despre cum putem sa ne ascultam corpul mai eficient, te ascultam.... Pana mai raspundeti voi, hai sa va spun ce am descoperit eu : ca gusturile se educa. Si nu in ani de zile, ci in saptamani, daca exsta putina vointa Ideea mi-a venit de la o emisiune de stiinta vazuta la Tv, s-au facut niste studii pe tema sensibilitatii papilelor gustative si s-a descoperit ca persoanele care in copilarie au primit mancare mai diversa, sunt mai dispuse sa accepte gusturi noi, comparativ cu cele hranite foarte traditional si care mai greu renunta la fixatiile lor. M-am gandit atunci: daca sensibilitatea papilelor tine de obisnuinta , de ce nu le-am putea reeduca? Si uite, de cand a inceput vara, am probleme de genul palpitatii la inima cand depun mult efort, sau tensiune in picioare - astea indicand tensiune mare (care stiu ca e influentata de consumul de sare). De vreo 2 saptamani am inceput sa reduc treptat cantitatea de sare din ceea ce mananc si am ajuns la stadiul in care nu mai pot manca chips-uri (am impresia ca mananc sare cu aroma de ceva) si mancarea despre care altii, intrebati, imi spun ca e nesarata, mi se pare foarte gustoasa. Evident, la inceput a fost greu, aveam impresia ca nu pot sa inghit bucatile de alimente daca nu erau destul de sarate, dar spre bucuria mea, rezultatele se vad. Si sunt sigura ca la fel se poate proceda si in alte situatii .
Stiu multe persoane care nu suporta unele condimente pentru simplu motiv ca in familia lor nu s-au consumat; stiu de exemplu pe cineva care mi-a spus ca n-ar putea accepta menta in altceva decat ceai sau guma de mestecat, sau o alta persoana care nu se poate atinge de preparate care contin cimbru sau rozmarin, fiindca nu a avut ocazia sa consume niciodata, pana la 50 de ani. toate astea sunt fixatii personale, pe care daca vrem (si daca avem beneficii din urma re-educarii) le putem depasi.

Dat fiind ca gustul este bazat pe sistemul nervos, si papilele gustative functioneaza dupa unul din principiile sistemului nervos (am sa spun care), reeducarea unui gust este realizabila rapid in teorie. In practica, Corinna a spus mai sus cum a realizat-o. Papilele gustative de fapt reactioneaza la substante chimice din alimente, care prin reactii chimice dau nastere unui impuls specific transmis spre creier si care este interpretat drept un anume gust. Cand in repetate randuri, cantitatea de substante chimice care dau gustul unui aliment tot creste, creierul se ajusteaza si in loc sa simta un gust mai intens (ca in cazul unei cresteri masive intr-un termen scurt), va interpreta ca fiind totusi o aroma moderata. Si va face asa in continuare.

Principiul e simplu, si aplicabil in 2 saptamani maxim, daca va tineti de treaba.

Nu am o sugestie anume privind ascultarea corpului, in afara de a manca constient, atent.

Primul lucru pe care l-am observat a fost faptul ca insasi actul de a manca nu era o cerinta a corpului, adica mancam nu pentru ca-mi cerea corpul prin senzatia de foame, ci datorita conditionarii impusa de societate, materializata, in cazul meu, in principal in educatia primita de mic de a manca de cel putin 3 ori pe zi, la ore fixe.

Al 2 lea fapt pe care l-am observat a fost cantitatea de mancare ceruta de corp si cat mancam peste aceasta cantitate, si aceeasi conditionare era prezenta, educatia de a manca "tot din farfurie" sau alte obligatii sociale.

In ceea ce priveste "poftele" pe langa conditionarea primita prin educatie am observat ca am avut si contributia mea proprie privind "favorizarea" unui gust (si implicit a unei mancari) sau nu, contributie pe care as numi-o pe scurt modul meu de a trai. In fine, viziunea mea principala privind alimentatia este ca nu traiesc ca sa mananc ci mananc ca sa traiesc.

Eu am redus de ceva timp cantitatea de sare din mancare din cauza faptului ca aceasta se gaseste deja in diverse alimente prelucrate (semi-preparate, preparate, etc) precum si a faptului ca mai mult se intalneste sare cu iod in comert decat cea traditionala. Pentru mine nu a fost greu sa reduc din consumul acesteia decat in acele situatii in care anumite alimente "chiar cer" sa fie mancate cu sare, gen: rosii, castraveti, etc. Mentionez ca unii simt nevoia sa puna sare cam peste orice aliment. In acelasi timp am trecut si la consumul mai ridicat de legume, iar cel de carne mai scazut. Acele legume le consumam fierte, fara sare pe ele, in diverse combinatii. Intr-adevar gustul lasa de dorit la inceput si credeam ca nu voi putea sa mananc fara sa mi se faca greata sau, oarecum, sa-mi induc o stare de voma. Incercand sa trec peste asta am zis sa mestec incet fara sa imi amplific acele stari. Dupa un timp am reusit sa le consum fara nicio retinere.
Da, intr-adevar, dupa cum a zis Corinna, dupa ce reusesti sa reduci cantitatea de sare nu mai ai pofta / nu mai simti nevoia sa consumi alimente gen chips-uri, iar celelalte ti se par mai gustoase.

@ Temiz: sa stii ca si legumele mentionate de tine (rosii, castraveti) merg foarte bine fara sare, e tot o chestie de educare a gustului. Imi amintesc ca in copilarie, mancam cate o rosie intreaga, muscand din ea ca din mar, si nici nu se punea problema sarii... ideea de a adauga sare a venit mai tarziu, prin imitatia celor din jur.

O alta chestiune pe care am observat ca am invatat-o noi romanii ( ca in alte parti nu stiu sa fie valabila) e consumul excesiv de paine si faina in general (ma refer aici la mancarurile gatite in care se adauga faina)- am auzit chiar la persoane tinere ideea, evident preluata de la parinti , ca daca nu mananci destula paine nu te saturi... Pai normal ca nu mai poti sa te saturi usor dupa ce ani de zile ai mancat cel putin o jumatate de paine la o masa timp in care stomacul ti s-a largit sa ca faca fatza si te-ai autoeducat sa nu te simti satul decat atunci cand ai ajuns sa te simti ca un balon. E o saturatie nesanatoasa, care doar pacaleste organismul, dar de multe ori nici nu confera corpului toate substantele necesare.

Da, mancam foarte multa paine. Acum 2-3 ani cand am fost plecata in Spania si am mancat la un restaurant, ni s-a adus comanda fara paine. Am ramas uimita. Cei de acolo nu sunt obisnuiti sa serveasca paine si nici nu consuma asa de mult precum noi. Am dat un exemplu din afara.
Sunt curioasa daca in perioada comunista se consuma la fel de multa paine sau de unde a venit acest "obicei" al nostru.

Am o colega care se ingrasase foarte mult si a fost la un test sa vada grasimile pe care le-a acumulat in corp (avea mai multe pe partea abdomenului). Nu consuma alimente gen margarina sau mai stiu eu ce, in schimb, manca multa paine. Stiu ca spusese ca e moarta dupa paine.

Bineinteles ca putem reduce consumul de paine, dar si felul acesteia. Sa trecem de la consumul painii albe, simple la cea neagra, cu secara, graham etc.

Sau sa consumi painea de cereale, cea care e asa in niste felii maro, in care se vad semintele presate. Nu e paine dospita sau preparata cumva. Din cate stiu, doar presata din seminte diverse. Are gust mai acrisor uneori, dar este excelenta pentru organism.

Cat despre sare... Am observat ca eu o consum mai mult vara, cand e cald. Adica atunci simt nevoia. Iarna sau in perioadele reci ajung sa uit de ea. Plus, nu stiu daca am mai zis-o pe aici, dar cand mananci, te saturi (adica ti-a ajuns, fiziologic vorbind) dinainte sa simti senzatia de saturatie pentru ca exista o intarziere, "lag" pe engleza, intre umplerea stomacului/satifacerea nevoii de mancare, si incetarea impulsului de foame dat de catre hipotalamus. De-asta este recomandat sa te opresti din mancat inainte sa simti ca te-ai saturat. Altfel cand simti deja saturatia, ai bagat putin (sau nu asa de putin...) mai mult decat ti-ar fi fost nevoie atunci. Nu degeaba in dietele Tao, trebuie sa te opresti din mancat inainte sa te simti saturat.