Äi grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se intample

Vorba asta am auzit-o inca de cand eram mica. Presupun ca prima mea impresie despre ea a fost ca nu prea am inteles-o. Cum vine asta? Daca iti doresti ceva, inseamna ca e ceva bun, potrivit, frumos pentru tine, o experienta placuta si vrei ca ea sa se intample. Automat, nu vei regreta aceasta experienta.

Uite, ca nu se intampla mereu sa fie si ceea ce credeai ca ti s-ar potrivi. Recent, am inceput sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc ca sa observ ca se intampla acele lucruri, uneori fara sa fac prea mare efort, si ca dupa ce se implinesc, ajung sa nu fac fata situatiei sau sa vad ca nu mai vreau sa fac asta, sa-mi dau seama ca e cazul sa pun stop.

De asemenea, sunt si acele situatii fericite in care ceea ce iti doreai se intampla si raman asa. Sau altele, se intampla unele chestii dar sub alta forma ca sa realizez apoi ca, de fapt, a fost ceea ce mi-am dorit, doar ca am invatat-o pe calea mai dura.

Din asta am inteles ca trebuie sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc pentru ca apoi s-ar putea sa nu stiu ce sa fac cu acel ceva sau sa nu mi-l mai doresc.

Ati avut parte de asemenea experiente? Cum v-ati explicat asta ?

Uite, vin cu 2 exemple din multele situatii prin care am trecut si m-au invatat minte sa am grija ce-mi doresc.
Una ar fi momentul in care mi-am dorit sa am si eu odata un prieten fatza de care sa fiu mai detasata si el sa fie cel care e mai prins emotional (asta dupa multe deceptii in care tot suferisem). Cum mi s-a implinit dorinta: am dat de un nebun gelos si instabil care mi-a facut viata un calvar.
A 2-a situatie ar fi cea in care stand in chirie, visam sa gasesc un loc mai ieftin, satula sa platesc sume exagerate. Ei bine, am gasit, dar la nici o luna dupa mutarea in noul apartament, am pierdut una din sursele de venit si am ajuns sa ma intretin iar la limita, ca si inainte.
Situatii ar mai fi multe, dar sunt pe fuga acum.... pe scurt, am invatat ca daca nu luam n calcul fiecare aspect, s-ar putea ca ceea ce credem ca ne dorim sa fie mai nefast decat ce avem. Daca ati vazut Bedazzled (in romana Pact cu Diavolita), cred ca intelegeti la ce ma refer

Eu pe acest "ai grija" il inteleg mai mult ca pe un "fii constient" de ceea ce iti doresti, ceea ce nu e deloc usor. De multe ori ne dam seama la mult timp dupa experienta respectiva (care probabil s-a terminat prost, despre asta e vorba) ce ne doream de fapt si in ce fel NU ne-o doream, dar ne-a fost frica s-o recunoastem.
Mie nu mi-a placut niciodata nota de avertizare (daca nu chiar amenintare) din acest "ai grija". Mi-am imaginat mereu un parinte care isi avertizeaza copilul ca o sa fie pedepsit daca face nu stiu ce. Si cred ca vorba asta contribuie la a inhiba dorintele mai mult decat la a le constientiza. Dupa mine, (auto)invinovatirea nu poate fi constructiva, din cauza duritatii si mai ales a falsului ei. Ma refer aici si la expresia folosita de Corinna: "m-au invatat minte sa am grija ce-mi doresc". Asta a fost si reactia mea dupa ce "a iesit prost" de cateva ori, dar ... greselile si experientele de toate felurile sunt bune. Cum altfel sa te cunosti?

Da, stii..de fapt, aceste dorinte sunt un fel de "asta cred ca mi s-ar potrivi", insa noi nu putem vedea cu adevarat pana cand nu se intampla acel ceva. Mintea mea imi spune ca i-ar placea sa faca acel lucru, sa il experimenteze, apoi, dupa ce se incheie experimentul vei vedea daca ti se potriveste, daca il doresti, daca esti tu atunci cand faci acel ceva. Aceste mici dorinte sunt o cale spre cunoasterea ta. Mai tarziu vei putea invata mai multe despre tine si vei putea spune sigur: da, asta imi doresc si stiu ca mi se potriveste.

@ Mihneea: Nu cred ca am perceput acel "ai grija" ca pe o amenintare cu pedeapsa exterioara (la modul sa ma faca sa ma simt vinovata de ceea ce-mi doresc, sau ca cineva acolo ma vrea "la locul meu" ) . Cred ca perceptia difera de bagajul emotional al fiecaruia, nu stiu ce sa zic.... La mine e mai degraba un fel de : maturizeaza-te si vezi ca nu tot ce zboara se mananca", dar cu presiune din interior (eu-l meu ideal care cauta intr-una sa se perfectioneze, sa evite erorile si suferinta).
@ Temiz: intr-adevar, pana nu experimentam nu pe putem cunoaste pe sine si nici nu putem sti ce ni se potriveste. Insa eu cred ca nu mereu ne dorim ce ni s-ar potrivi, ci ceea ce ne lipseste in momentul respectiv, deci actul de a tanji dupa ceva e strict rezultatul unei nevoi temporare.
Trebuie sa mai mentionez 2 chestii : de incredibil de multe ori chiar mi s-a intamplat ce imi doream, insa ori intr-o forma care sa provoace alte probleme, ori prea tarziu (cand nu mai avea acelasi efect) - motiv pentru care acum sunt foarte atenta si prefer doar sa iau in calcul o dorinta, nu sa pun accent pe ea intr-o forma definita.
Un alt factor care am observat ca e important e detasarea: cu cat insistam pe lipsa, pe nevoie, cu atat aparea mai greu si mai distorsionat, pe cand daca formulam relaxata, ca si cum mi-as spune "saptamana asta o sa mananc o ciocolata" (deci reprezentand dorinta ca pe ceva banal si usor de realizat) treaba se materializa mult mai bine.

...O completare: acum peste 2 ani mi s-au implinit toate dorintele mele profunde, secrete, nebunesti. A fost un moment - au fost cateva zile, mai exact. Ce s-a intamplat apoi?...

Viata a mers mai departe.

Ce vreau sa spun e ca unul din felurile in care se aplica ideea din titlu este... ok, ti se implineste dorinta. Si apoi? Nu cumva dupa o culme nu urmeaza decat ... sa cobori? Sau poate sa cazi brusc... de foarte sus.

Da, adevarul e ca odata satisfacuta nevoia si dupa ce trece perioada de acomodare, ne intoarcem la starea de dinainte, oricat ne-am fi spus : "daca mi se va implini cutare lucru, apoi sigur voi fi mai fericit/a".... Pana la urma, mintea noastra e setata sa caute schimbarea si nu are cum sa se multumeasca cu o stare sau situatie anume, indiferent cat de buna sau dorita ar fi ea.